ISTORIA FITNESS-ULUI



Fitness-ul îşi are originile încă de la începutul existenţei umane, când oamenii îl practicau fără să ştie.
Paleolitic
Fitness-ul era reprezentat de o alimentaţie sănătoasă şi de mişcare fizică. Triburile se aflau în continuă mişcare, fie în căutare de apă sau urmărind vânatul. Călătoreau la distanţe de până la 32 de kilometri pentru a vizita celelalte triburi sau pentru a sărbători un eveniment împreună cu vecinii. În timpul sărbătorilor se dansa ore întregi sau se practica diverse jocuri de cultură.
Oamenii în paleolitic luptau zilnic pentru a supravieţui, iar această luptă se dădea în toate mediile. Trebuia să se poată căţăra în copac, pe stânci, alergau, se târau, ridicau şi îşi aruncau pietre şi bolovani, se luptau.
Erau mereu gata să alerge după vânat pentru a se hrăni sau atunci când erau atacaţi de vreun prădător. Pentru ca şansele de supravieţuire să fie cât mai crescute, atât bărbaţii, cât şi femeile şi copiii trebuiau să aibă condiţie fizică.

Neolitic
Acum oamenii au realizat că pot cultiva pământul pentru a obţine roadele dorite. Triburile au devenit staţionare, nu mai făceau mişcare mergând în căutare de hrană şi de apă. S-au aşezat în zone lipsite de periocole, cu terenuri fertile şi au început să lucreze pământul, să cultive, să semene, să are, să recolteze, astfel s-a dezvoltat un altfel de „fitness”.
Epoca Războiului
Pe măsură ce a început dezvoltarea satelor, s-a înfiripat dorinţa de a cucerii cât mai multe teritorii, aşa s-au declanşat războaiele. Prin intermediul acestora, s-a realizat importanţa activităţilor fizice în lupte.
Imperiul Persan a implementat un program militar care cuprindea seturi de exerciţii fizice regulate. De asemenea, egiptenii erau adepţi ai exerciţiilor fizice, existând chiar şi dovezi ale unor competiţii sportive.
Din această perioadă au parcurs drumul până la noi şi faimoasele Jocuri Olimpice, create de civilizaţia greacă.
În cadrul competiţiilor sportive, jocurile erau naturale şi aveau în mare parte legătură cu războiul. Războinicii se întreceau la alergat, sărituri, aruncat cu suliţa şi lupte libere. Scopul acestor competiţii era de a crea un organism sănătos pentru a rezista pe timp de război.
Din dorinţa de a avea un organism sănătos şi un trup armonios, grecii şi-au dat seama de importanţa activităţilor fizice, nu doar în timp de război şi au creat „palaestrac”, adică sălile de gimnastică.
Mai târziu, şi romanii au creat săli de gimnastică şi au încurajat copiii să facă sport. Bărbaţii şi băieţii care prezentau o stare de sănătate bună, efectuau un stagiu de pregătire militară. Acest stagiu includea activităţi fizice ca: alergatul, aruncatul discului şi săriturile.
În Orient, se punea mai mult accent pe dezvoltarea spirituală. În India unde budismul şi hinduismul erau în plină floare, se practicau exerciţii fizice numite „asane”, ele au reprezentat începutul pentru Yoga. Nici în China fitness-ul nu a fost practicat intens. Aceştia erau atraşi mai mult de sporturi ca: trasul cu arcul, badminton, scrima sau dansuri. Dar, chinezii au fost cei care au făcut legătura dintre sport şi sănătate. Ei au creat un altfel de gimnastică, „Cong Fu”, după ce au făcut cunoştinţă cu învăţăturile lui Confucius.

Evul Mediu
În această perioadă întreaga atenţie este acordată îngrijirii sufletului, spiritului şi se lasă de o parte îngrijirea trupului. Cei care mai făceau activităţi fizice erau cei care efectuau stagiul de pregătire militară şi nobilii care erau în căutare de noi aventuri. Cei din păturile inferioare ale societăţii făceau sport cultivând plante şi crescând animale.

Renaşterea
Acum medicina a evoluat, oamenii au început să cunoască mai bine corpul uman şi legătura dintre sănătate şi mişcare. Au început să apară primele cărţi despre cum să te menţii sănătos printr-o alimentaţie sănătoasă şi prin activităţi fizice regulate.
Revoluţia Industrială
A însemnat trecerea de la munca manuală la cea mecanizată. Oamenii nu mai munceau atât de mult, sarcinile lor fiind preluate de diverse utilaje. Lipsa activităţilor fizice au dus către o viaţă sedentară. Dorinţa şi nevoia de a face sport pentru a-şi menţine sănătatea au dus la dezvoltarea primelor săli de gimnastică în ţări precum Danemarca, Suedia şi Germania.
Nemţii au creat săli de gimnastică în care au montat aparate speciale în care se putea lucra anumite grupe de muşchi prin mişcări repetative. Acesta a reprezentat începutul sălilor de fitness.
În Suedia programele de fitness s-au personalizat în funcţie de nevoile şi de problemele medicale ale fiecărei persoane.
În Marea Britanie s-a instalat ideea că sportul ajută la eliminarea stresului şi a început practicarea intensă a acestuia. Au apărut în Danemarca primele cursuri pentru formarea antrenorilor de fitness.
Secolul al XX-lea
Conceptul de „fitness” a luat amploare. S-a înregistrat o mare dezvoltare, apărând primele aparate care veneau în ajutorul oamenilor ce doreau să se menţină în formă. A apărut industria fitness-ului, care era frecventată doar de clasa aristocrată datorită costurilor ridicate.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a realizat legătura dintre fitness, rezistenţa musculară şi cea cardiacă, astfel s-au creat exerciţii fizice pentru îmbunătăţirea flexibilităţii musculare şi rezistenţa la efort.
Prezent
Vedem peste tot în jur săli de sport, parcuri în care putem alerga şi unde putem găsi aparate pentru a lucra diverse segmente musculare. Totuşi, gradul de obezitate, bolile cardiovasculare şi stările emoţionale negative, au valori ridicate.
Sportul practicat din proprie iniţiativă nu reprezintă întotdeauna o plăcere mai mare decât obligativitate. „Fac sport că trebuie!” – nu reprezintă o motivaţie suficientă pentru creier, uneori face mai mult rău decât bine. Pentru a avea rezultatele optime dorite, un antrenor de fitness vă poate motiva şi vă poate insufla dorinţa de a practica sport cu adevărat. Fitness-ul a evoluat încă din Paleolitic şi se află într-o continuă evoluţie. Dacă facem sport cu plăcere, acesta ne va schimba viaţa!